țâșnitór adj. m., pl. țâșnitóri; f. sg. și pl. țâșnitoáre adjectivțâșnitor
ȚÂȘNITÓR, -OÁRE, țâșnitori, -oare, adj. Care țâșnește. ◊ Fântână țâșnitoare = fântână arteziană, v. artezian. – Țâșni + suf. -tor. adjectivțâșnitor
țâșnitor | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | țâșnitor | țâșnitorul | țâșnitoare | țâșnitoarea |
plural | țâșnitori | țâșnitorii | țâșnitoare | țâșnitoarele | |
genitiv-dativ | singular | țâșnitor | țâșnitorului | țâșnitoare | țâșnitoarei |
plural | țâșnitori | țâșnitorilor | țâșnitoare | țâșnitoarelor |