țocăit definitie
- Vezi aici mai multe rimețocăit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțoc
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuăit
ȚOCĂÍT, -Ă, țocăiți, -te, adj. v. ȚOCĂI. – [DEX '98] adjectivțocăit
țocăít (fam.) s. n., pl. țocăíturi substantiv neutruțocăit
ȚOCĂÍT, țocăituri, s. n. (Fam.) Faptul de a (se) țocăi; sărut zgomotos, pupătură. ♦ Zgomot făcut de copii când sug. – V. țocăi. substantiv neutruțocăit
țocăi, țocăi I. v. t. a săruta cu zgomot II. v. r. a se săruta zgomotos verb tranzitivțocăi
țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie verb tranzitivțocăi
țócăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. țoc. V. țuc). Fac țoc: un copil țocăĭa la peptu [!] mameĭ. V. tr. Fam. Iron. Pup, sărut: copiilor nu le place să-ĭ țocăĭ. V. refl. A se țocăi în public e lucru ordinar. verb tranzitivțocăĭ
țocăì v. 1. fam. a pupa repede și cu sgomot; 2. a suge prin somn (vorbind de prunci). [V. țoc!]. verb tranzitivțocăì
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. verb tranzitivțocăi
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițocăit
| țocăit | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | țocăit | țocăitul |
| plural | țocăiți | țocăiții | |
| genitiv-dativ | singular | țocăit | țocăitului |
| plural | țocăiți | țocăiților | |
| țocăit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | țocăit | țocăitul | țocăită | țocăita |
| plural | țocăiți | țocăiții | țocăite | țocăitele | |
| genitiv-dativ | singular | țocăit | țocăitului | țocăite | țocăitei |
| plural | țocăiți | țocăiților | țocăite | țocăitelor | |