țincar definitie

credit rapid online ifn

țincár (reg.) s. m., pl. țincári substantiv masculințincar

țincar m. Mold. fam. băiețandru: să te mărite cu țincarul ei AL. substantiv masculințincar

credit rapid online ifn

ȚINCÁR, țincari, s. m. (Reg.) Copil, țânc. – Ține2 + suf. -ar. substantiv masculințincar

țîncár m. (d. țînc). Nord. Iron. Țingăŭ. temporarțîncar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițincar

țincar   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țincar țincarul
plural țincari țincarii
genitiv-dativ singular țincar țincarului
plural țincari țincarilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z