țigănúș s. m., pl. țigănúși substantiv masculințigănuș
țigănúș m. Țigan mic. Un fel de ibis negru din Dobrogea. substantiv masculințigănuș
ȚIGĂNÚȘ, țigănuși, s. m. 1. Diminutiv al lui țigan (I 1); țigănaș, țigănel. 2. Pasăre de baltă cu picioarele înalte, cu ciocul lung și încovoiat în jos, cu spatele și aripile negre cu reflexe verzui și ruginii (Plegadis falcinellus). 3. Pește răpitor cu corpul scurt și îndesat, de culoare închisă, stropit cu puncte negre (Umbra krameri). – Țigan + suf. -uș. substantiv masculințigănuș
țigănuș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țigănuș | țigănușul |
plural | țigănuși | țigănușii | |
genitiv-dativ | singular | țigănuș | țigănușului |
plural | țigănuși | țigănușilor |