șúmen (reg.) adj. m., pl. șúmeni; f. șúmenă, pl. șúmene adjectivșumen
ȘÚMEN, -Ă, șumeni, -e, adj. (Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – Din sl. šumĭnŭ. adjectivșumen
șumen | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | șumen | șumenul | șumenă | șumena |
plural | șumeni | șumenii | șumene | șumenele | |
genitiv-dativ | singular | șumen | șumenului | șumene | șumenei |
plural | șumeni | șumenilor | șumene | șumenelor |