șuguit definitie

credit rapid online ifn

șuguí, șuguiesc, vb. intranz. – A glumi: „Eu cu mândra șuguiesc, / E gânde' că o iubesc” (Ștețco 1990: 276). – Din șagă „glumă” (< sl. šega, šuga) + -ui. verb tranzitivșugui

șuguí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șuguiésc, imperf. 3 sg. șuguiá; conj. prez. 3 să șuguiáscă verb tranzitivșugui

credit rapid online ifn

șuguì v. Mold. a glumi: șuguești ori ți-e într’adins ? CR. [Derivat din șagă]. verb tranzitivșuguì

ȘUGUÍ, șuguiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi. ♦ Tranz. A duce cu vorba; a minți. [Var.: șăguí vb. IV] – Șagă + suf. -ui. verb tranzitivșugui

glumésc v. intr. (vsl. glumiti se, a flecări, sîrb. glúmiti se, a glumi). Vest. Spun orĭ fac glume, amuzez lumea: el glumește cînd zice că va pleca. Nu ĭaŭ un lucru în serios, nu daŭ destulă atențiune: nu glumi cu primejdiile. – În est șuguĭesc. verb tranzitivglumesc

șuguĭésc v. intr. (din șeguĭesc [azĭ în Munt. est] șăguĭesc și, pin [!] infl. luĭ u din gu, șuguĭesc, d. vsl. šengovati, šengati, d. šenga, șagă; bg. šeguvam se. V. șeganie). Est. Fac șagă, glumesc. verb tranzitivșuguĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluișuguit

șuguit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șuguit șuguitul șugui șuguita
plural șuguiți șuguiții șuguite șuguitele
genitiv-dativ singular șuguit șuguitului șuguite șuguitei
plural șuguiți șuguiților șuguite șuguitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z