ștănțár s. m., pl. ștănțári substantiv masculinștănțar
ȘTĂNȚÁR, ștănțari, s. m. Muncitor care croiește talpa încălțămintei tăind-o cu ștanța (1). – Ștanță + suf. -ar. substantiv masculinștănțar
ștănțar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ștănțar | ștănțarul |
plural | ștănțari | ștănțarii | |
genitiv-dativ | singular | ștănțar | ștănțarului |
plural | ștănțari | ștănțarilor |