jolteálă f., pl. elĭ. (rus. žöltilo, gălbeneală, d. žöltvĭ, galben; bg. želtilo. V. șoldină). Nord (rev. I. Crg. 3, 251). Drog (genista tinctoria). – În sud șoldeală. V. curcumă. substantiv femininjolteală
șoldeálă (pop.) s. f., g.-d. art. șoldélii; pl. șoldéli substantiv femininșoldeală
ȘOLDEÁLĂ, șoldeli, s. f. (Pop.) Luxație sau fractură a șoldului. – Șold + suf. -eală. substantiv femininșoldeală
șoldeală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șoldeală | șoldeala |
plural | șoldeli | șoldelile | |
genitiv-dativ | singular | șoldeli | șoldelii |
plural | șoldeli | șoldelilor |