șerpuitór (-pu-i-) adj. m., pl. șerpuitóri; f. sg. și pl. șerpuitoáre adjectivșerpuitor
șerpuitor a. care curge șerpuind. adjectivșerpuitor
ȘERPUITÓR, -OÁRE, șerpuitori, -oare, adj. Care șerpuiește; care descrie o linie ondulată; șerpuind, șerpuit; sinuos. [Pr.: pu-i-] – Șerpui + suf. -tor. adjectivșerpuitor
șerpuitor | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | șerpuitor | șerpuitorul | șerpuitoare | șerpuitoarea |
plural | șerpuitori | șerpuitorii | șerpuitoare | șerpuitoarele | |
genitiv-dativ | singular | șerpuitor | șerpuitorului | șerpuitoare | șerpuitoarei |
plural | șerpuitori | șerpuitorilor | șerpuitoare | șerpuitoarelor |