înăclăí (a ~) (-nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăclăiésc, imperf. 3 sg. înăclăía; conj. prez. 3 să înăclăiáscă verb tranzitivînăclăi
ÎNĂCLĂÍ, înăclăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) murdări (cu o substanță lipicioasă). – În + năclăi. verb tranzitivînăclăi
năclăĭésc v. tr. (rus. nakleitĭ, d. kleĭ, cleĭ). Umplu de ceva cleĭos (cleĭ, sirop, noroĭ): prăjiturĭ năclăĭte'n sirop. V. refl. Mă umplu de cleĭ (sirop, noroĭ) ne-am năclăĭt cu căruța'n noroĭ. – Și înăcl-. verb tranzitivnăclăĭesc
înăclăĭésc, V. năclăĭesc. verb tranzitivînăclăĭesc
înăclăi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)înăclăi | înăclăire | înăclăit | înăclăind | singular | plural | ||
înăclăind | înăclăiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | înăclăiesc | (să)înăclăiesc | înăclăiam | înăclăii | înăclăisem | |
a II-a (tu) | înăclăiești | (să)înăclăiești | înăclăiai | înăclăiși | înăclăiseși | ||
a III-a (el, ea) | înăclăiește | (să)înăclăiai | înăclăia | înăclăi | înăclăise | ||
plural | I (noi) | înăclăim | (să)înăclăim | înăclăiam | înăclăirăm | înăclăiserăm | |
a II-a (voi) | înăclăiți | (să)înăclăiți | înăclăiați | înăclăirăți | înăclăiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | înăclăiesc | (să)înăclăiască | înăclăiau | înăclăiră | înăclăiseră |