ÎNTREZĂRÍRE s.f. Faptul de a (se) întrezări. [< întrezări]. substantiv femininîntrezărire
ÎNTREZĂRÍRE s. f. Acțiunea de a întrezări și rezultatul ei. – V. întrezări. substantiv femininîntrezărire
ÎNTREZĂRI vb. IV. tr., refl. A (se) vedea în chip vag, a (se) zări în treacăt. [P.i. -resc. / < între- + zări, după fr. entrevoir]. verb tranzitivîntrezări
ÎNTREZĂRÍ vb. IV. tr., refl. A (se) vedea în chip vag, a (se) zări în treacăt. [P.i. -resc. / < între- + zări, după fr. entrevoir]. verb tranzitivîntrezări
întrezărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrezărésc, imperf. 3 sg. întrezăreá; conj. prez. 3 să întrezăreáscă verb tranzitivîntrezări
ÎNTREZĂRÍ, întrezăresc, vb. IV. Tranz. A zări, a vedea în chip vag, a desluși anevoie (printre alte lucruri sau în treacăt); a întrevedea. – Între1- + zări (după fr. entrevoir). verb tranzitivîntrezări
*întrezărésc v. tr. (după fr. entrevoir, a întrevedea). Zăresc. Prevăd. verb tranzitivîntrezăresc
întrezărire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | întrezărire | întrezărirea |
plural | întrezăriri | întrezăririle | |
genitiv-dativ | singular | întrezăriri | întrezăririi |
plural | întrezăriri | întrezăririlor |