aurésc v. tr. (d. aur). Poleĭesc cu aur. – Vechĭ și auréz. În Trans. și întrauresc (Șincaĭ) și înauresc. verb tranzitivauresc
!întraurí (înv., pop.) (în-tra-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întraurésc, imperf. 3 sg. întraureá; conj. prez. 3 să întraureáscă verb tranzitivîntrauri
ÎNTRAURÍ, întrauresc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A auri. [Pr.: -tra-u-] – Întru + auri. verb tranzitivîntrauri
întraurésc, V. auresc. verb tranzitivîntrauresc
întrauri | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)întrauri | întraurire | întraurit | întraurind | singular | plural | ||
întraurind | întrauriți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | întrauresc | (să)întrauresc | întrauream | întraurii | întraurisem | |
a II-a (tu) | întraurești | (să)întraurești | întraureai | întrauriși | întrauriseși | ||
a III-a (el, ea) | întraurește | (să)întraureai | întraurea | întrauri | întraurise | ||
plural | I (noi) | întraurim | (să)întraurim | întrauream | întraurirăm | întrauriserăm | |
a II-a (voi) | întrauriți | (să)întrauriți | întraureați | întraurirăți | întrauriserăți | ||
a III-a (ei, ele) | întrauresc | (să)întraurească | întraureau | întrauriră | întrauriseră |