întovărăși definitie

credit rapid online ifn

întovărășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întovărășésc, imperf. 3 sg. întovărășeá; conj. prez. 3 întovărășeáscă verb tranzitivîntovărăși

întovărășì v. 1. a însoți; 2. a se asocia. [V. tovarăș]. verb tranzitivîntovărășì

credit rapid online ifn

ÎNTOVĂRĂȘÍ, întovărășesc, vb. IV. 1. Tranz. A însoți, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu... 2. Refl. recipr. A se împrieteni. 3. Refl. recipr. A face tovărășie; a se asocia cu cineva, a se însoți. – În + tovarăș. verb tranzitivîntovărăși

întovărășésc v. tr. (d. tovarăș). Asociez. V. refl. Mă asociez. V. însîmbrez. verb tranzitivîntovărășesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîntovărăși

întovărăși   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)întovărăși întovărășire întovărășit întovărășind singular plural
întovărășind întovărășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) întovărășesc (să)întovărășesc întovărășeam întovărășii întovărășisem
a II-a (tu) întovărășești (să)întovărășești întovărășeai întovărășiși întovărășiseși
a III-a (el, ea) întovărășește (să)întovărășeai întovărășea întovărăși întovărășise
plural I (noi) întovărășim (să)întovărășim întovărășeam întovărășirăm întovărășiserăm
a II-a (voi) întovărășiți (să)întovărășiți întovărășeați întovărășirăți întovărășiserăți
a III-a (ei, ele) întovărășesc (să)întovărășească întovărășeau întovărăși întovărășiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z