întitiriza, întitirizez I v. t. a îmbrăca haine elegante. II v. r. a se îmbrăca elegant / șic. verb tranzitivîntitiriza
întitiriza | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)întitiriza | întitirizare | întitirizat | întitirizând | singular | plural | ||
întitirizând | întitirizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | întitirizez | (să)întitirizez | întitirizam | întitirizai | întitirizasem | |
a II-a (tu) | întitirizezi | (să)întitirizezi | întitirizai | întitirizași | întitirizaseși | ||
a III-a (el, ea) | întitirizează | (să)întitirizai | întitiriza | întitiriză | întitirizase | ||
plural | I (noi) | întitirizăm | (să)întitirizăm | întitirizam | întitirizarăm | întitirizaserăm | |
a II-a (voi) | întitirizați | (să)întitirizați | întitirizați | întitirizarăți | întitirizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | întitirizează | (să)întitirizeze | întitirizau | întitirizară | întitirizaseră |