întinsoáre f., pl. orĭ (d. întind, întins). O unealtă de întins pelea [!] la cizmărie. Întindere nervoasă a corpuluĭ: leșin amestecat cu întinsorĭ (Cr.). Într´o întinsoare, într´un suflet, într´un mers fără întrerupere: a plecat într´o´ntinsoare. substantiv femininîntinsoare
întinsoare f. 1. dilatare nervoasa a corpului: leșin amestecat cu întinsori CR.; 2. crucea de întins: ciobotarii cu întinsorile POP. substantiv femininîntinsoare
ÎNTINSOÁRE, întinsori, s. f. (Rar) 1. Loc întins, spațiu larg. 2. Mers zorit, fără oprire. ◊ Loc. adv. Într-o întinsoare = a) întruna, fără întrerupere; b) repede, în goană. – Întins1 + suf. -oare. substantiv femininîntinsoare
întinsoare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | întinsoare | întinsoarea |
plural | întinsori | întinsorile | |
genitiv-dativ | singular | întinsori | întinsorii |
plural | întinsori | întinsorilor |