INTÍNĂ s.f. (Bot.) Membrană protectoare internă a grăuntelui de polen și a sporilor ferigii. [< fr. intine]. substantiv femininintină
întinà v. 1. a umplea cu tină sau noroiu; 2. fig. a pângări: fărădelege care întină sabia romoânească BĂLC. verb tranzitivîntinà
ÎNTINÁ, întinez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întín] – În + tină. verb tranzitivîntina
înținá (înținéz, át), vb. – 1. A tăia incomplet trunchiul unui copac, pentru a-l putea doborî apoi cu ușurință. – 2. A lăsa un obiect în echilibru instabil, micșorîndu-i baza sau punctul de sprijin. Lat. tenŭāre (Tiktin; Candrea-Dens., 876; REW 8654; DAR; Rosetti, I, 168). Conjugarea este înv., actualmente se folosește mai ales part. cu funcție adj. verb tranzitivînțina
înținá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 înțineáză verb tranzitivînțina
ÎNȚINÁ, înținez, vb. I. Tranz. (Reg.) A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). – Lat. *in-tenuare. verb tranzitivînțina
întinéz v. tr. (d. tină). Umplu de tină, de glod, de noroĭ. Fig. Mînjesc, profanéz: nu vă întinațĭ demnitatea! verb tranzitivîntinez
înținéz v. tr. (lat. tĕnuare, a supția [!], d. tĕnuis, supțire. V. atenuĭez). Est. Fixez puțin așa în cît [!] să cadă cînd va fi atins: a înțina un pod ca să se prăbușească la trecerea dușmanilor. – Și aținez în Trans. verb tranzitivînținez
întina | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)întina | întinare | întinat | întinând | singular | plural | ||
întinând | întinați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | întin | (să)întinez | întinam | întinai | întinasem | |
a II-a (tu) | întinezi | (să)întinezi | întinai | întinași | întinaseși | ||
a III-a (el, ea) | întinează | (să)întinai | întina | întină | întinase | ||
plural | I (noi) | întinăm | (să)întinăm | întinam | întinarăm | întinaserăm | |
a II-a (voi) | întinați | (să)întinați | întinați | întinarăți | întinaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | întină | (să)întineze | întinau | întinară | întinaseră |