însămânța definitie

credit rapid online ifn

însămânțá (a ~) vb., ind. prez. 3 însămânțeáză verb tranzitivînsămânța

ÎNSĂMÂNȚ'Â, însămânțez, vb. I. Tranz. 1. A pune în pământ semințele unei culturi; a semăna1. 2. A pune în apă icre sau pești de reproducție, în vederea obținerii unei culturi artificiale. ♦ A introduce pe cale artificială gameți masculi în organele genitale femele, în vederea reproducției. ♦ A introduce într-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc. – În + sămânță (după fr. ensemencer). verb tranzitivînsămânțâ

credit rapid online ifn

însămînțéz, V. însemînțez. verb tranzitivînsămînțez

*însemînțéz orĭ însă- v. tr. (d. semință, sămînță, după fr. ensemencer). Barb. Semăn 1. verb tranzitivînsemînțez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiînsămânța

însămânța   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)însămânța însămânțare însămânțat însămânțând singular plural
însămânțând însămânțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) însămânțez (să)însămânțez însămânțam însămânțai însămânțasem
a II-a (tu) însămânțezi (să)însămânțezi însămânțai însămânțași însămânțaseși
a III-a (el, ea) însămânțea (să)însămânțai însămânța însămânță însămânțase
plural I (noi) însămânțăm (să)însămânțăm însămânțam însămânțarăm însămânțaserăm
a II-a (voi) însămânțați (să)însămânțați însămânțați însămânțarăți însămânțaserăți
a III-a (ei, ele) însămânțea (să)însămânțeze însămânțau însămânța însămânțaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z