înstrăinare definitie

înstrăináre (-stră-i-) s. f., g.-d. art. înstrăinắrii substantiv femininînstrăinare

înstrăinare f. Jur. transferarea unei proprietăți: înstrăinarea bunurilor Statului. substantiv femininînstrăinare

ÎNSTRĂINÁRE s,f. Acțiunea de a (se) înstrăina și rezultatul ei. ♦ (Rel.) Acțiunea călugărului care părăsește deliberat viața socială pentru a se consacra definitiv, în mănăstire sau în pustnicie, rugăciunii și slujirii lui Dumnezeu. [Pr.: -stră-i-. – Var.: înstreináre s. f.] – V. înstrăina. substantiv femininînstrăinare

înstrăiná (a ~) (-stră-i-) vb., ind. prez. 3 înstrăineáză verb tranzitivînstrăina

înstrăinà v. 1. a face străin, a depărta dela sine: a înstrăinat o parte din avere; 2. a se expatria. verb tranzitivînstrăinà

ÎNSTRĂINÁ, înstrăinez, vb. I. 1. Tranz. A trece cuiva (prin vânzare) stăpânirea unui lucru; a aliena un bun material. ♦ A sustrage, a fura. 2. Refl. A-și părăsi familia, locul de naștere sau de reședință, stabilindu-se în altă parte. ♦ Fig. A se îndepărta sufletește; a pierde afecțiunea, simpatia cuiva. [Pr.: -stră-i. – Var.: înstreiná vb. I] – în + străin. verb tranzitivînstrăina

înstrăinéz v. tr. (d. străin). Alienez, fac străin (dînd orĭ vînzînd): a înstrăina averea părintească. V. refl. Mă fac străin, mă depărtez cu trupu saŭ cu inima: nu te înstrăina de patrie! – Și streinez și înstreinez (Munt.). Vechĭ și astrăinez și astriinez. verb tranzitivînstrăinez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiînstrăinare

înstrăinare		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	înstrăinare	înstrăinarea
nominativ-acuzativ	plural	înstrăinări	înstrăinările
genitiv-dativ	singular	înstrăinări	înstrăinării
genitiv-dativ	plural	înstrăinări	înstrăinărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z