însémn, -éz, a -á v. tr. (din maĭ vechĭu semnez, d. lat. signare, a însemna; it. segnare, pv. senhar; fr. enseigner, a instrui, sp. enseñar, pg. ensinar. – Înseamnă; să însemne). Fac un semn, marchez: însemn copaciĭ în pădure ca să găsesc drumu la înturnare. Observ semnele distinctive, aleg din mulțime, notez: gardistu șĭ-a însemnat cîțĭ-va pungașĭ. Scriŭ, notez: profesoru a însemnat un elev în catalog. Am înțelesu de: cuvîntu latin aqua însemnează „apă”. Am însemnătate, importanță: acest om însemnează mult în știință. verb tranzitivînsemn
!însemná1 (a ~) (a nota) vb., ind. prez. 3 însemneáză verb tranzitivînsemna
!însemná2 (a reprezenta) vb., ind. prez. 3 înseámnă verb tranzitivînsemna
ÎNSEMNÁ, (I) însémn, (II) însemnez, vb. I. 1. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu= a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a marca, a arăta. ♦ (Despre cuvinte) A avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles. ♦ A avea o anumită importanță, o anumită valoare. – Lat. insignare sau în + semn. verb tranzitivînsemna
însemnà v. 1. a face un semn: pe omul rău îl însemnează D-zeu PANN; 2. a nota: a însemna în catalog; 3. a avea cutare înțeles: vorba însemnează multe; 4. a se distinge: s’aînsemnat prin fapte mărețe. verb tranzitivînsemnà
a se însemna / a se înțepa fraierul expr. (d. victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că i se umblă în buzunare. verb tranzitivaseînsemna
însemna | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)însemna | însemnare | însemnat | însemnând | singular | plural | ||
însemnând | însemnați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | însemnez | (să)însemn | însemnam | însemnai | însemnasem | |
a II-a (tu) | însemni | (să)însemnezi | însemnai | însemnași | însemnaseși | ||
a III-a (el, ea) | însemnează | (să)însemnai | însemna | însemnă | însemnase | ||
plural | I (noi) | însemnăm | (să)însemnăm | însemnam | însemnarăm | însemnaserăm | |
a II-a (voi) | însemnați | (să)însemnați | însemnați | însemnarăți | însemnaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | însemnează | (să)însemne | însemnau | însemnară | însemnaseră |