înmulțitór n., pl. oare. Aritm. Număru care-l [!] înmulțește înmulțitu în operațiunea înmulțiriĭ. substantiv masculinînmulțitor
înmulțițor m. 1. care înmulțește; 2. Aritm. numărul prin care se înmulțește un al doilea. substantiv masculinînmulțițor
ÎNMULȚITÓR, înmulțitori, s. m. Unul dintre factorii înmulțirii, care arată (în cazul numerelor) de câte ori se înmulțește deînmulțitul. – Înmulți + suf. -tor. substantiv masculinînmulțitor
înmulțitor | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | înmulțitor | înmulțitorul |
plural | înmulțitori | înmulțitorii | |
genitiv-dativ | singular | înmulțitor | înmulțitorului |
plural | înmulțitori | înmulțitorilor |