înjosire f. fig. umilință. substantiv femininînjosire
ÎNJOSÍRE, înjosiri, s. f. Acțiunea de a (se) înjosi și rezultatul ei; umilire, dezonorare, degradare. – V. înjosi. substantiv femininînjosire
înjosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înjosésc, imperf. 3 sg. înjoseá; conj. prez. 3 să înjoseáscă verb tranzitivînjosi
înjosì v. 1. a lăsa în jos; 2. fig. a (se) umili. verb tranzitivînjosì
ÎNJOSÍ, înjosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umili; a (se) dezonora. – În + jos. verb tranzitivînjosi
înjosésc v. tr. (d. jos). Umilesc, degradez: vițiu te înjosește. V. refl. Nu te înjosi umblînd după favoarea pioporuluĭ! – Și (în)josorăsc. verb tranzitivînjosesc
înjosire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | înjosire | înjosirea |
plural | înjosiri | înjosirile | |
genitiv-dativ | singular | înjosiri | înjosirii |
plural | înjosiri | înjosirilor |