ÎNHUMÁRE s.f. Acțiunea de a înhuma și rezultatul ei; înmormântare. [< înhuma]. substantiv femininînhumare
ÎNHUMÁRE, înhumări, s. f. Acțiunea de a înhuma; înmormântare, inhumație. – V. înhuma. substantiv femininînhumare
*inhumațiúne f. (d. inhumez). Îngropare, înmormîntare. – Și -áție și -áre. substantiv feminininhumațiune
ÎNHUMÁ vb. I. tr. A îngropa, a înmormânta. [Cf. fr. inhumer, lat. inhumare]. verb tranzitivînhuma
înhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 înhumeáză verb tranzitivînhuma
ÎNHUMÁ, înhumez, vb. I. Tranz. A înmormânta, a îngropa. – Din fr. inhumer, lat. înhumare. verb tranzitivînhuma
| înhumare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | înhumare | înhumarea |
| plural | înhumări | înhumările | |
| genitiv-dativ | singular | înhumări | înhumării |
| plural | înhumări | înhumărilor | |