înflăcărát, -ă adj. Fig. Aprins, înfocat, entusiast [!]. Adv. A vorbi înflăcărat. adjectivînflăcărat
înflăcărat a. 1. tare aprins; 2. fig. plin de foc: cuvântare înflăcărată. adjectivînflăcărat
ÎNFLĂCĂRÁT, -Ă, înflăcărați, -te, adj. 1. Avântat, pasionat. 2. Care e aprins, care dogorește; p. ext. de culoare roșie ca focul. – V. înflăcăra. adjectivînflăcărat
înflăcărá (a ~) vb., ind. prez. 3 înflăcăreáză verb tranzitivînflăcăra
înflăcărà v. 1. a face să dea flacără, a aprinde; 2. a face flacără, a se aprinde; 3. fig. a excita, a irita. verb tranzitivînflăcărà
ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma. 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora. – În + flacără. verb tranzitivînflăcăra
înflăcăréz v. tr. (d. flacără. V. flăcărez). Fig. Aprind, învăpăĭez, entusiazmez [!], umplu de curaj: aceste vorbe înflăcărară armata. verb tranzitivînflăcărez
înflăcărat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | înflăcărat | înflăcăratul | înflăcărată | înflăcărata |
plural | înflăcărați | înflăcărații | înflăcărate | înflăcăratele | |
genitiv-dativ | singular | înflăcărat | înflăcăratului | înflăcărate | înflăcăratei |
plural | înflăcărați | înflăcăraților | înflăcărate | înflăcăratelor |