înfierare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeînfierare
- Vezi aici mai multe rimeînfierare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîn
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuînf
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
!înfieráre (-fie-) s. f., g.-d. art. înfierắrii; pl. înfierắri substantiv femininînfierare
ÎNFIERÁRE, înfierări, s. f. Acțiunea de a înfiera; înfierat1. – V. înfiera. substantiv femininînfierare
înfír și -éz, a -á v. tr. (d. fir. V. răsfir). Cos prost. Ornez o haĭnă cu fir. V. intr. Încep a apărea (cîte un fir), mijesc: mustața îĭ înfira. – În nord (ca v. intr.) și a înfera, înfĭera, pop. înhera, (pin [!] confuziune cu a înfiera d. fĭer). verb tranzitivînfir
înferéz (est) și înfĭeréz (vest) v. tr. (d. fer, fĭer). Stampilez cu feru înroșit în foc, pun dangaŭa. Fig. Stigmatizez, aplic stampila infamiiĭ. V. și înfir. verb tranzitivînferez
înfierá (a ~) (-fie-) vb., ind. prez. 3 înfiereáză verb tranzitivînfiera
înfierà v. a însemna cu un fier ars: a înfiera un cal; 2. fig. a defăima, a dezonora. verb tranzitivînfierà
ÎNFIERÁ, înfierez, vb. I. Tranz. 1. A însemna un animal cu ajutorul fierului înroșit. 2. Fig. A condamna cu toată severitatea, a osândi în public; a stigmatiza. – În + fier. verb tranzitivînfiera
înfĭeréz, V. înferez. verb tranzitivînfĭerez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiînfierare
| înfierare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | înfierare | înfierarea |
| plural | înfierări | înfierările | |
| genitiv-dativ | singular | înfierări | înfierării |
| plural | înfierări | înfierărilor | |