ÎNDULCÍT, -Ă, îndulciți, -te, adj. 1. (Despre mâncăruri și băuturi) Care a fost făcut (mai) dulce (prin adaos de zahăr, miere etc.). 2. Fig. Blând, domol. – V. îndulci. adjectivîndulcit
îndulcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndulcésc, imperf. 3 sg. îndulceá; conj. prez. 3 să îndulceáscă verb tranzitivîndulci
îndulcì v. 1. a face dulce; 2. fig. a alina, a potoli. [Lat. DULCESCERE]. verb tranzitivîndulcì
ÎNDULCÍ, îndulcesc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca o mâncare sau o băutură să fie (mai) dulce (prin adaos de zahăr, miere etc.); p. ext. (pop.) a face mai gustos. ♦ Refl. A mânca dintr-o mâncare gustoasă; a se înfrupta. ◊ Expr. A se îndulci la ceva = a descoperi un lucru bun și a-l căuta mereu; a se deda la... 2. Refl. A trage folos, a se înfrupta. 3. Tranz. Fig. A face mai bun, a satisface; a umple de mulțumire; a desfăta. 4. Tranz. Fig. A face mai puțin aspru, mai puțin dur, mai puțin violent; a domoli, a estompa. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmbuna, a (se) îmblânzi. – În + dulce. verb tranzitivîndulci
îndulcésc v. tr. Fac dulce. Fig. Alin, potolesc: a îndulci durerea. Înădesc, deprind cu ceva. V. refl. Mă fac dulce: fructele s´aŭ îndulcit. Fig. Mă alin, mă potolesc: durerea s´a maĭ îndulcit. Mă înădesc, mă deprind să: copiiĭ s´aŭ îndulcit la mere, să fure mere. V. dedulcesc. verb tranzitivîndulcesc
îndulcit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | îndulcit | îndulcitul | îndulcită | îndulcita |
plural | îndulciți | îndulciții | îndulcite | îndulcitele | |
genitiv-dativ | singular | îndulcit | îndulcitului | îndulcite | îndulcitei |
plural | îndulciți | îndulciților | îndulcite | îndulcitelor |