îndrăznitor definitie

îndrăznì v. 1. a întreprinde cu curaj; 2. a avea curajul. [Slav. DRŬZNÕ, a cuteza (v. dârz)]. adjectivîndrăznì

îndrăznitór (înv.) adj. m., pl. îndrăznitóri; f. sg. și pl. îndrăznitoáre adjectivîndrăznitor

îndrăznițor a. îndrăzneț: răpind pe ăl tău oaspe cu un braț îndrăznițor AL. adjectivîndrăznițor

ÎNDRĂZNITÓR, -OÁRE, îndrăznitori, -oare, adj. (Înv.) Care îndrăznește; îndrăzneț. – Îndrăzni + suf. -tor. adjectivîndrăznitor