îndoială definitie

îndoĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a te îndoi, nesiguranță, incertitudine. Bănuĭală, presupunere: a avea îndoĭală despre cineva. Scepticizm [!]: îndoĭala metodică a luĭ Descartes. A sta la îndoĭală, a fi nehotărît, a nu ști ce să facĭ. Fără îndoĭală, de sigur [!], se înțelege: fără îndoĭală că așa e! substantiv femininîndoĭală

îndoiálă s. f., g.-d. art. îndoiélii; pl. îndoiéli substantiv femininîndoială

îndoeală f. 1. acțiunea de a(se) îndoi: pozițiune șovăitoare între două lucruri sau idei; 2. fig. nesiguranță sau ceea ce o cauzează. substantiv femininîndoeală

ÎNDOIÁLĂ, îndoieli, s. f. 1. Neîncredere; ezitare, șovăială; îndoire. ◊ Loc. adv. Fără îndoială = desigur, neapărat. ◊ Expr. A cădea la îndoială = a începe să se îndoiască de ceva, a fi nesigur. A pune (ceva) la îndoială = a se îndoi (III) de ceva. 2. (Rar) îndoire (a corpului). [Pr.: -do-ia-] – Îndoi + suf. -ealâ. substantiv femininîndoială