îndesat definitie

credit rapid online ifn

îndesát, -ă adj. Strîns, presat: sac îndesat, cafea rîșnită îndesată. Om îndesat, viguros, compact, masiv, cam scund și gros. Cu vîrf și îndesat. V. vîrf. adjectivîndesat

îndesat a. 1. foarte des: în codrul îndesat; 2. masiv, compact: om îndesat; 3. plin până în vârf: un sac îndesat. adjectivîndesat

credit rapid online ifn

ÎNDESÁT, -Ă, îndesați, -te, adj, 1. Foarte plin, cu conținutul presat; îngrămădit, înghesuit2. ◊ Loc. adv. Cu vârf și îndesat = din belșug, cu prisosință. 2. Greu, puternic, apăsat. 3. Compact, dens, masiv. 4. (Despre ființe) Mic și gros. – V. îndesa. adjectivîndesat

2) îndés, a v. tr. (în și des orĭ d. lat. in, în, și densare, a îndesa, a condensa, d. densus, des; sp. condesar.Îndes, îndeșĭ, îndeasă; să îndese). Fac des, condensez: a îndesa cafeaŭa rîșnită în cutie, haĭnele în cufăr. Împing, fac să intre: a îndesa căcĭula în cap, bumbacu în urechĭ, pumnu în gura cuĭva. Silesc, forțez pe cineva cu ceva, să facă ceva: nu mă´ndesa cu atîta vin, cu băutura, cu paharu! Umplu mult: a îndesa cufăru cu haĭne. V. refl. Mă grămădesc, mă aglomerez, tind la: naufragiațiĭ se îndesaŭ în luntri, caliciĭ se îndesaŭ la pomană, copiiĭ se îndesaŭ în mine de frică. V. înfoĭez. verb tranzitivîndes

îndesá (a ~) (a înghesui) vb., ind. prez. 3 îndeásă; ger. îndesấnd verb tranzitivîndesa

îndesá (îndés, îndesát), vb.1. A presa, a apăsa. – 2. A înghesui, a burduși. – 3. A strivi, a stîlci. – 4. A bătători, a îndesa. – 5. A înfige. – 6. A hăitui, a hărțui, a prigoni. – 7. (Refl.) A se înghedui, a se îngrămădi. – 8. (Refl.) A se condensa, a se face cît mai compact. – 9. A înmulți, a repeta. – 10. (Refl.) A se sătura. – Mr. (î)ndes, ndisare, megl. andes, andisari. Lat. densāre (Pușcariu 831; Candrea-Dens., 486; DAR), cf. des. Ar putea fi și der. intern al lui des; pare însă mai curînd că acest der. e var. îndesi, care se folosește mai ales cu sensul 9 și care, în acest caz, ar fi mai curînd un dublet neol. (DAR îl consideră var., cu schimbare de suf.; după Densusianu, Hlr., 150, din lat. densῑre, cf. Pușcariu 831). – Der. îndesat, adj. (cu conținutul presat; foarte plin; înfipt; apăsat, rostit cu insistență; dens; mic și gros, rotofei), cf. mr. ndisat; îndesătură, s. f. (înv., insistență). verb tranzitivîndesa

îndesà v. 1. a pune des: a îndesa grâu în saci; 2. a umplea des: a îndesa paharul; 3. a se împinge unul într’altul, a se vârî: îndesându-și căciula în cap; 4. a se face des: vizitele se îndesiră NEGR. [Lat. *INDENSARE (cf. CONDENSARE)]. verb tranzitivîndesà

ÎNDESÁ, îndés, vb. I. 1. Tranz. A apăsa, a presa ca să încapă cât mai mult într-un spațiu restrâns, a vârî cu forța (într-un spațiu limitat); a înghesui, a bucși. ♦ A face cât mai compact (un material). 2. Tranz. A-și așeza pălăria, căciula, șapca, trăgând-o cât mai mult pe cap. 3. Refl. (Despre o mulțime de persoane sau de lucruri în mișcare) A se aduna, a se îngrămădi unul lângă altul, unul peste altul; a se înghesui. ♦ (Pop.) A se grăbi, a da zor. – Lat. in-de(n)sare. verb tranzitivîndesa

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîndesat

îndesat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îndesat îndesatul îndesa îndesata
plural îndesați îndesații îndesate îndesatele
genitiv-dativ singular îndesat îndesatului îndesate îndesatei
plural îndesați îndesaților îndesate îndesatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z