ÎNCĂPĂȚINÁRE s. f. v. încăpățânare. substantiv femininîncăpăținare
încăpățînáre f. Ținere excesivă la ideile, la voința ta (îndărătnicie, obstinațiune). temporarîncăpățînare
ÎNCĂPĂȚINÁ vb. I v. încăpățâna. verbîncăpățina
încăpăținare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | încăpăținare | încăpăținarea |
plural | încăpăținări | încăpăținările | |
genitiv-dativ | singular | încăpăținări | încăpăținării |
plural | încăpăținări | încăpăținărilor |