încîlceálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a încîlci. Lucru încîlcit. substantiv femininîncîlceală
ÎNCÂLCEÁLĂ, încâlceli, s. f. Încâlcire. – Încâlci + suf. -eală. substantiv femininîncâlceală
încâlceală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | încâlceală | încâlceala |
plural | încâlceli | încâlcelile | |
genitiv-dativ | singular | încâlceli | încâlcelii |
plural | încâlceli | încâlcelilor |