încrede definitie

încréd, -crezút, a -créde v. tr. (d. cred). Încredințez, predaŭ (Vechĭ). V. refl. Am încredere, mă sprijin pe credința (fidelitatea) altuĭa: mă încred în cineva (saŭ cuĭva). verb tranzitivîncred

!încréde (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se încréde, 1 pl. ne încrédem, imperf. 3 sg. se încredeá, perf. s. 3 sg. se încrezú; conj. prez. 3 să se încreádă; gen. încrezấndu-se; part. încrezút verb tranzitivîncrede

încrede v. a se lăsa în buna credința altuia, a-și pune credința în: încrede-te în el. verb tranzitivîncrede

ÎNCRÉDE, încréd, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (Pop.) A avea încredere prea mare în sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. Tranz. (Înv. și pop.) A încredința ceva cuiva. – În + crede. verb tranzitivîncrede

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîncrede

încrede		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)încrede	încredere	încrezut	încrezând	singular	plural
		(a)încrede	încredere	încrezut	încrezând	încrezând	încredeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încred	(să)încred	încredeam	încrezui	încrezusem
	a II-a (tu)	încrezi	(să)încrezi	încredeai	încrezuși	încrezuseși
	a III-a (el, ea)	încrede	(să)încredeai	încredea	încrezu	încrezuse
plural	I (noi)	încredem	(să)încredem	încredeam	încrezurăm	încrezuserăm
	a II-a (voi)	încredeți	(să)încredeți	încredeați	încrezurăți	încrezuserăți
	a III-a (ei, ele)	încred	(să)încreadă	încredeau	încrezură	încrezuseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z