împăturare definitie

credit rapid online ifn

ÎMPĂTURÁRE s. f. v. împăturire. substantiv femininîmpăturare

împắtur și -ésc, a v. tr. (d. pătură). Așez, strîng în păturĭ, vorbind de pînză, hîrtie ș. a. – Și păturesc: păturindu-șĭ fusta (Sadov. VR. 1911, 1, 14). În Trans. și a împătura, împătur și -éz. verb tranzitivîmpătur

credit rapid online ifn

împaturà v. a strânge în pături (pânză, rufe). verb tranzitivîmpaturà

ÎMPĂTURÁ vb. I. v. împături. verb tranzitivîmpătura

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmpăturare

împăturare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împăturare împăturarea
plural împăturări împăturările
genitiv-dativ singular împăturări împăturării
plural împăturări împăturărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z