împământare definitie
- Vezi aici mai multe rimeîmpământare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîm
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîmp
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
ÎMPĂMÂNTÁ, împământéz, vb. I. Tranz. (Electr.) A conecta un circuit electric la pământ (punct al cărui potențial se consideră egal cu zero). (pref. în- + pământ + suf. -a) substantiv femininîmpământa
*împământáre s. f., g.-d. art. împământắrii; pl. împământắri substantiv femininîmpământare
ÎMPĂMÂNTÁRE, împământări, s. f. Acțiunea de a împământa și rezultatul ei. – V. împământa. substantiv femininîmpământare
ÎMPĂMÂNTÁ, împământéz, vb. I. Tranz. (Electr.) A conecta un circuit electric la pământ (punct al cărui potențial se consideră egal cu zero). (pref. în- + pământ + suf. -a) verb tranzitivîmpământa
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză verb tranzitivîmpământa
ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ. verb tranzitivîmpământa
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmpământare
| împământare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | împământare | împământarea |
| plural | împământări | împământările | |
| genitiv-dativ | singular | împământări | împământării |
| plural | împământări | împământărilor | |