ÎMPIETRUÍRE, împietruiri, s. f. Așezare a unor straturi de pietre sau de pietriș pe partea carosabilă a unui drum; pietruire. – În + pietruire. substantiv femininîmpietruire
împietruire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | împietruire | împietruirea |
plural | împietruiri | împietruirile | |
genitiv-dativ | singular | împietruiri | împietruirii |
plural | împietruiri | împietruirilor |