ÎMPESTRIȚÁT, -Ă, împestrițați, -te, adj. Care a devenit pestriț; amestecat. – V. împestrița. adjectivîmpestrițat
împestrițà v. a (se) face pestriț. verb tranzitivîmpestrițà
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț. verb tranzitivîmpestrița
împestrițéz și pestrițéz v. tr. Fac pestriț. – În nord și împistrițez, împistresc, -truĭesc (vsl. pĭstriti); în sud împopistrez și împup- (bg. popistrĕam) verb tranzitivîmpestrițez
împestrițat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | împestrițat | împestrițatul | împestrițată | împestrițata |
plural | împestrițați | împestrițații | împestrițate | împestrițatele | |
genitiv-dativ | singular | împestrițat | împestrițatului | împestrițate | împestrițatei |
plural | împestrițați | împestrițaților | împestrițate | împestrițatelor |