îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă verb tranzitivîmbătrâni
îmbătrânì a. a (se) face bătrân. verb tranzitivîmbătrânì
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. verb tranzitivîmbătrâni
îmbătrînésc v. intr. Ajung bătrîn: a îmbătrîni de suferințe. V. tr. Fac bătrîn: l-aŭ îmbătrînit suferințele. – Vechĭ, azĭ Trans. P. P. bătrînesc. verb tranzitivîmbătrînesc
îmbătrâni | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)îmbătrâni | îmbătrânire | îmbătrânit | îmbătrânind | singular | plural | ||
îmbătrânind | îmbătrâniți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | îmbătrânesc | (să)îmbătrânesc | îmbătrâneam | îmbătrânii | îmbătrânisem | |
a II-a (tu) | îmbătrânești | (să)îmbătrânești | îmbătrâneai | îmbătrâniși | îmbătrâniseși | ||
a III-a (el, ea) | îmbătrânește | (să)îmbătrâneai | îmbătrânea | îmbătrâni | îmbătrânise | ||
plural | I (noi) | îmbătrânim | (să)îmbătrânim | îmbătrâneam | îmbătrânirăm | îmbătrâniserăm | |
a II-a (voi) | îmbătrâniți | (să)îmbătrâniți | îmbătrâneați | îmbătrânirăți | îmbătrâniserăți | ||
a III-a (ei, ele) | îmbătrânesc | (să)îmbătrânească | îmbătrâneau | îmbătrâniră | îmbătrâniseră |