îmbălare definitie

credit rapid online ifn

îmbăláre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. îmbălắrii; pl. îmbălắri substantiv femininîmbălare

ÎMBĂLÁRE, îmbălări, s. f. Faptul de a îmbăla.V. îmbăla. substantiv femininîmbălare

credit rapid online ifn

îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză verb tranzitivîmbăla

îmbălà v. 1. a umplea de bale (și fig.); 2. a muia cu scuipat: a îmbăia tortul CR.; 3. fig. a spune vorbe triviale. verb tranzitivîmbălà

ÎMBĂLÁ, îmbăiez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale. verb tranzitivîmbăla

îmbăléz și îmbăloréz saŭ îmbălurez v. tr. Umplu de bale, de stupit: vițelu îmbălează țîța, și pe urmă suge. Îmĭ îmbălurez gura, fac bale vorbind mult și furios. Fig. Ocărăsc, insult furios, calomniez. verb tranzitivîmbălez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmbălare

îmbălare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbălare îmbălarea
plural îmbălări îmbălările
genitiv-dativ singular îmbălări îmbălării
plural îmbălări îmbălărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z