îmbîrlíg și învîrlig, a -á v. tr. (met. d. bg. vŭrgálĕam, rostogolesc). Țin coada drept în sus, ca caiĭ cînd fug speriațĭ, ca veverițele ș. a.: a fugi cu coada´mbîrligată. – Și bîrl- și vîrl-. Mrom. anvîrligat, înconjurat.
temporarîmbîrlig
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmbîrliga