îmbârliga definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeîmbârliga
- Vezi aici mai multe rimeîmbârliga
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîm
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîmb
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuga
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuiga
îmbîrlíg și învîrlig, a -á v. tr. (met. d. bg. vŭrgálĕam, rostogolesc). Țin coada drept în sus, ca caiĭ cînd fug speriațĭ, ca veverițele ș. a.: a fugi cu coada´mbîrligată. – Și bîrl- și vîrl-. Mrom. anvîrligat, înconjurat. verb tranzitivîmbîrlig
îmbârliga, îmbârlig v. t. (intl.) 1. a denunța pe cineva atribuindu-i comiterea unor fapte. 2. a ațâța, a instiga. verb tranzitivîmbârliga
îmbârligá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbârlígă verb tranzitivîmbârliga
ÎMBÂRLIGÁ, pers. 3 îmbârligă, vb. I. Tranz. (Despre animale) A-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga. – În + bârliga. verb tranzitivîmbârliga
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîmbârliga
| îmbârliga | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)îmbârliga | îmbârligare | îmbârligat | îmbârligând | singular | plural | ||
| îmbârligând | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | (să)— | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | (să)— | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) | îmbârligă | (să)— | îmbârliga | îmbârligă | îmbârligase | ||
| plural | I (noi) | — | (să)— | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | (să)— | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) | îmbârligă | (să)îmbârlige | îmbârligau | îmbârligară | îmbârligaseră | ||