zăzăì v. 1. a șuiera: lighioanele începură a zăzăi ISP.; 2. a rosti pe z în locul altor litere. [Onomatopee (cf. zuzăì)]. verbzăzăì
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzâi. – Onomatopee. verbzâzâi
zăzăì v. 1. a șuiera: lighioanele începură a zăzăi ISP.; 2. a rosti pe z în locul altor litere. [Onomatopee (cf. zuzăì)]. verbzăzăì
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică. verbzâzâi
zăzăi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)zăzăi | zăzăire | zăzăit | zăzăind | singular | plural | ||
zăzăind | zăzăiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | zăzăi | (să)zăzăi | zăzăiam | zăzăii | zăzăisem | |
a II-a (tu) | zăzăi | (să)zăzăi | zăzăiai | zăzăiși | zăzăiseși | ||
a III-a (el, ea) | zăzăie | (să)zăzăiai | zăzăia | zăzăi | zăzăise | ||
plural | I (noi) | zăzăim | (să)zăzăim | zăzăiam | zăzăirăm | zăzăiserăm | |
a II-a (voi) | zăzăiți | (să)zăzăiți | zăzăiați | zăzăirăți | zăzăiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | zăzăie | (să)zăzăie | zăzăiau | zăzăiră | zăzăiseră |