zăvód (-ózi), s. m. – Cîine de pază. – Var. zăvoi. Origine obscură, probabil din sl. zavoditi „a conduce” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 471). substantiv masculinzăvod
ZĂVÓD2, zăvozi, s. m. Câine mare (ciobănesc); dulău. substantiv masculinzăvod
1) zăvód m. (rus. zavódnyĭ, bogat, îmbelșugat, orĭ vsl. *zavodŭ, d. za-voditi, a conduce, cum face cînele [!] cu oile. V. vodă). Est. Dulăŭ, cîne mare: sărițĭ zăvozĭ și Arnăuțĭ (în poveștĭ, vorbind de niște păzitorĭ strașnicĭ) ! substantiv masculinzăvod
zăvod m. câine de măcelar: s’au aruncat pe mine ca doi zăvozi AL. [Tras din slav. ZAVODITI, a conduce: zăvodul însoțește vitele]. substantiv masculinzăvod
ZĂVÓD2, zăvozi, s. m. Câine mare (ciobănesc); dulău. – Et. nec. substantiv masculinzăvod
zăvód2 (așezare) (reg.) s. n., pl. zăvóduri substantiv neutruzăvod
zăvod n. condică: l´a înscris în zăvod. V. izvod. substantiv neutruzăvod
zăvod n. total de o sută de chiaguri (termen de pescărie): la o colibă de pescar sunt câte două sau trei zăvoade. [V. zăvoadă]. substantiv neutruzăvod
ZĂVÓD1, zăvoduri, s. n. (Reg.) Așezare temporară de pescari, organizată în vederea pescuitului; totalitatea instalațiilor și a uneltelor acestei așezări. – Rus zavod. substantiv neutruzăvod
ZĂVÓD1, zăvoduri, s. n. (Reg.) Așezare temporară de pescari, organizată în vederea pescuitului; totalitatea instalațiilor și a uneltelor acestei așezări. – Din rus. zavod. substantiv neutruzăvod
2) zăvód n., pl. oade (rut. závod, závid, rus. zavod, fabrică. V. năvod). Dun. Așezămînt (casă) de unelte pescăreștĭ. V. cherhana. substantiv neutruzăvod
zăvod | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | zăvod | zăvodul |
plural | zăvoade | zăvoadele | |
genitiv-dativ | singular | zăvod | zăvodului |
plural | zăvoade | zăvoadelor |
zăvod | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | zăvod | zăvodul |
plural | zăvoade | zăvoadele | |
genitiv-dativ | singular | zăvod | zăvodului |
plural | zăvoade | zăvoadelor |