zătoácă (reg.) s. f., g.-d. art. zăloácei; pl. zătoáce substantiv femininzătoacă
ZĂTOÁCĂ, zătoace, s. f. (Reg.) Braț de fluviu între malul apei și un ostrov mai mare. – Bg. zatok. substantiv femininzătoacă
zătoácă f., pl. e (vsl. zatokŭ, închidere. V. răstoacă). Dun. Gîrlă îngustă între mal și o insulă. V. zătun și ĭerugă. substantiv femininzătoacă
ZĂTOÁCĂ, zătoace, s. f. (Reg.) Braț de fluviu între malul apei și un ostrov mai mare. – Din bg. zatok. substantiv femininzătoacă
zătoacă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | zătoacă | zătoaca |
plural | zătoace | zătoacele | |
genitiv-dativ | singular | zătoace | zătoacei |
plural | zătoace | zătoacelor |