zăbrea definitie

zăbreá (-éle), s. f. – 1. Gratie, bară de fier. – 2. Grilă, grilaj. – Var. zăbreală, zebrea(lă), zăbleală, jebruică. Sl. zabralo (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Conev 80; Drăganu, Dacor., IX, 209 și Byck-Graur 30). – Der. zăbreli, vb. (a pune zăbrele); zăbroană, s. f. (Banat, împletitură de zăbrele). substantiv femininzăbrea

zăbreá (ză-brea) s. f., g.-d. art. zăbrélei; pl. zăbréle, art. zăbrélele substantiv femininzăbrea

ZĂBREÁ, zăbrele, s. f. 1. Gratie. 2. Vergea de fier sau de lemn cu care se fac garduri sau grilajuri. 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o rețea de bare îmbinate la capete. [Var.: zebreá s. f.] – Slav (v. sl. zabralo). substantiv femininzăbrea

zăbreá și (rar) -eálă f., pl. ele (vsl. zabralo, d. *zabradlo, fort, întăritură, apărătoare, d. braniti, a împedeca [!]. Întîĭ s´a zis zăbrele, de unde s´a format un sing. zăbrea. V. zabran, braniște, zăbleală). Munt. Gratie de fer [!]: ferestre cu zăbrele, a privi de la zăbrea (a privi de la gratiile ferestreĭ). Pl. Parmaclîc de fer. V. ostreț. substantiv femininzăbrea

zăbreà (zebreà) f. 1. drug de grilaj; 2. pl. grilaj. [Slav. ZABRALO, apărător de zid: forma zăbrea e abstrasă din pl. zăbrele]. substantiv femininzăbreà

ZĂBREÁ, zăbrele, s. f. 1. Gratie. 2. Fiecare dintre barele de fier sau de lemn ale unui gard sau ale unui grilaj. 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o rețea de bare îmbinate la capete. [Var.: zebreá s. f.] – Din sl. zabralo. substantiv femininzăbrea