zângăni definitie

ZÂNGĂNÍ vb. IV. v. zăngăni. verb tranzitivzângăni

ZÂNGĂNÍ vb. IV v. zăngăni. verb tranzitivzângăni

zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă verb tranzitivzăngăni

ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă) A produce, prin izbire sau prin lovire, un sunet metalic; a zornăi, a zdrăngăni. ◊ Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zângăní, zinghení vb. IV] – Onomatopee. verb tranzitivzăngăni

zăngănì v. a scoate un sunet metalic, a face sgomot ciocnindu-se. [V. zang !]. verb tranzitivzăngănì

ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zăngăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni. verb tranzitivzăngăni

zăngănésc și zîngănésc v. intr. (ung. zengenĭ și zenegni. D. rom. poate veni alb. zangă, zăngănit. V. zang). Sun (vorbind despre săbiĭ, pahare supțirĭ [!] ș. a.). V. tr. Îșĭ zăngăneaŭ armele. verb tranzitivzăngănesc

zîngănésc, V. zăngănesc. verb tranzitivzîngănesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluizângăni

zângăni		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)zângăni	zângănire	zângănit	zângănind	singular	plural
		(a)zângăni	zângănire	zângănit	zângănind	zângănind	zângăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	zângănesc	(să)zângănesc	zângăneam	zângănii	zângănisem
	a II-a (tu)	zângănești	(să)zângănești	zângăneai	zângăniși	zângăniseși
	a III-a (el, ea)	zângănește	(să)zângăneai	zângănea	zângăni	zângănise
plural	I (noi)	zângănim	(să)zângănim	zângăneam	zângănirăm	zângăniserăm
	a II-a (voi)	zângăniți	(să)zângăniți	zângăneați	zângănirăți	zângăniserăți
	a III-a (ei, ele)	zângănesc	(să)zângănească	zângăneau	zângăniră	zângăniseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z