zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă verb tranzitivzgâi
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. A deschide tare, a căsca, a holba ochii. ♦ Refl. A se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari; a se holba. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. verb tranzitivzgâi
zgâi, zgâiesc v. r. a privi insistent verb tranzitivzgâi
ZGÂÍ, zgăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău. verb tranzitivzgâi
zgîĭésc v. tr. (cp. cu răzgîĭ și cu sîrb. gajati, gojiti, a nutri). Fam. Vulg. Holbez ochiĭ, mă uĭt uĭmit. V. refl. Ce te zgîĭeștĭ la mine, mă? V. zgîmboĭesc. verb tranzitivzgîĭesc
zgâi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)zgâi | zgâire | zgâit | zgâind | singular | plural | ||
zgâind | zgâiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | zgâiesc | (să)zgâiesc | zgâiam | zgâii | zgâisem | |
a II-a (tu) | zgâiești | (să)zgâiești | zgâiai | zgâiși | zgâiseși | ||
a III-a (el, ea) | zgâiește | (să)zgâiai | zgâia | zgâi | zgâise | ||
plural | I (noi) | zgâim | (să)zgâim | zgâiam | zgâirăm | zgâiserăm | |
a II-a (voi) | zgâiți | (să)zgâiți | zgâiați | zgâirăți | zgâiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | zgâiesc | (să)zgâiască | zgâiau | zgâiră | zgâiseră |