zgrunțuros definitie

grunțurós și zgrunțurós, -oásă adj. (d. grunț, zgrunț). Mold. ș. a. Plin de zgrunțurĭ, zdrobunțos: cafea zgrunțuroasă (răŭ măcinată), sare zgrunțuroasă (pisată mare), drum zgrunțuros (aspru, nu neted). – Și gronțoros, zgronțoros și gronțuros, glonțuros, zgronțuros; și grunzuros, grunzăros; și (vest) grunjos, grunzos, grunjuros. În Serbia grănțuros. În nord și zgremțuros. V. gloduros, hopuros și gropilat. adjectivgrunțuros

GRUNZURÓS, -OÁSĂ, grunzuroși, -oase, adj. Aspru la pipăit; grunjos. Peretele grunzuros din față, nu lăsa liber decît o fîșie de cer. C. PETRESCU, C. V. 213. O masă murdară, al cărei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine și gotice. EMINESCU, N. 38. ◊ Fig. Să ne oprim puțin în calea grunzuroasă a limbii. RUSSO, O. 67. – Variante: gronțurós, -oásă (ODOBESCU, S. I 376), grunțurós, -oásă (BENIUC, V. 152, PREDA, Î. 162, ALECSANDRI, P. P. 17), zgrunțurós, -oásă (I. IONESCU, D. 322, SEVASTOS, C. 122) adj. adjectivgrunzuros

zgrunțurós adj. m., pl. zgrunțuróși; f. zgrunțuroásă, pl. zgrunțuroáse adjectivzgrunțuros

ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. Grunzuros. – Din zgrunțur + suf. -os. adjectivzgrunțuros

zgronțurós și zgrunț-, V. grunț-. adjectivzgronțuros

ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. Cu zgrunțuri, cu asperități; grunzuros. – Zgrunțuri (pl. lui zgrunț) + suf. -os. adjectivzgrunțuros