zburătorire definitie
- Vezi aici mai multe rimezburătorire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuzb
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuzbu
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
ZBURĂTORÍ vb. IV. v. zburături. verb tranzitivzburători
ZBURĂTORÍ vb. IV v. zburături. verb tranzitivzburători
zburătăcésc și -ucésc v. tr. (d. zburătură). Lovesc cu zburăturĭ (c´un băț, c´o peatră): copiiĭ zburătăceaŭ nucu ca să cadă nucile. Ĭaŭ la goană (alung) bombardînd: ne răpezeam [!] pe urma omuluĭ și-l zburătăceam cu petre (Sadov. VR. 1907, 9, 38). V. refl. Mă joc zburînd, ĭes zburînd: găinile se zburătăciră din poĭată. – Și -tăĭesc, -tuĭesc. La Chendi (Foĭletoane, 101) zburătoresc. verb tranzitivzburătăcesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluizburătorire
| zburătorire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | zburătorire | zburătorirea |
| plural | zburătoriri | zburătoririle | |
| genitiv-dativ | singular | zburătoriri | zburătoririi |
| plural | zburătoriri | zburătoririlor | |