ZARZÁM s. n. v. țarțam. substantiv neutruzarzam
țarțám n., pl. urĭ (ung. szerszám, instrument, lucrurĭ, accesoriĭ; nyereg-szerszám, accesoriile șeleĭ. V. zorzon). Est. Canaf, ciucure. – Sarsam în VR 1911, 5, 255, și 1912, 5-6, 166, scris de un Bucovinean. Și zarzam (Ĭașĭ). În Trans. sersam, și sărsam (Gr.S. 1937, 191), unealtă. substantiv neutruțarțam
zarzám, V. țarțam. substantiv neutruzarzam
ZARZÁM s. n. v. țarțam. substantiv neutruzarzam
zarzam substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | zarzam | zarzamul |
plural | zarzamuri | zarzamurile | |
genitiv-dativ | singular | zarzam | zarzamului |
plural | zarzamuri | zarzamurilor |