zăpârste m. copilul cel din urmă născut. [Cf. prăslea]. substantiv masculinzăpârste
ZĂPẤRSTEA s. m. (Reg.) Ultimul născut (într-o familie); prâslea, mezin. substantiv masculinzăpârstea
zăpấrstea (reg.) s. m. și f., g.-d. lui zăpấrstea; pl. zăpấrstea substantiv masculinzăpârstea
ZĂPẤRSTEA, zăpârstea, s. m. și f. (Reg.) Ultimul născut (într-o familie); prâslea, mezin. – Et. nec. substantiv masculinzăpârstea
pî́rslea, prî́slea și zapî́rstea (ea dift.) m., gen. al luĭ, din aceĭașĭ răd. cu nă-pîrst-oc, d. vsl. prĭstŭ, deget). Vest. Cel din urmă copil, mezin. temporarpîrslea
zapî́rstea, V. pîrslea. temporarzapîrstea