ZAPOROJÁN, zaporojeni, s. m. Cazac dintr-o organizație autonomă ucraineană cu caracter militar (dintre secolele al XVI-lea și al XVIII-lea). – Din Zaporojie (nume propriu) + suf. -an. substantiv masculinzaporojan
zaporoján și japoroján m. pl. enĭ (d. rus. Zaporóžec, d. zaporóžĭe, regiune de dincolo de cataracte, d. za, dincolo, și poróg, prag, cataractă. V. prag). Cazac de dincolo de cataractele Nipruluĭ. Mold. Fig. Zaplan. zdrahon, vlăjgan, om înalt și robust. V. tătar, țuțuĭan. substantiv masculinzaporojan
zaporojan substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | zaporojan | zaporojanul |
plural | zaporojeni | zaporojenii | |
genitiv-dativ | singular | zaporojan | zaporojanului |
plural | zaporojeni | zaporojenilor |